Volum

Si stiu ca nu ai cum sa intelegi, sunetul din culori, gustul literelor. Suntem putini, nu e o lauda, nu e nimic fericit in asta. Noi nu vom putea spune niciodata ca am cunoscut fericirea, pentru ca noi stim ca nu poate fi atinsa. E in orice si in nimic. E in gandul omului bun si in sufletul celui intelept. E in ochii lui, si in zambetul ei. Si totusi, astea adunate...pentru noi, sunt dupa acel moment( sa-l denumim T1), nimic. Si atunci, cum definesti fericirea?

-Moment.

Omul frumos? E cel ce zambeste chibzuit, cel care vorbeste pufaind. Cel ale caror vise sunt pe frunze, iar genele in nori.
Cel care nu si-a uitat soarele galben din coltul plansei de desen, cand isi inchipuia ca sta pe semiluna.
Care nu si-a uitat lebada pe care zbura in rasarit, in primavara.
Cel care isi impinge limitele nu pentru a demonstra ca poate, ci pentru a tese.

Suntem creati pentru a ne dezamagi, nu pentru a fi dezamagiti. Ne proiectam realitati, ce le schimbam cand ne infioara, ne plac cutiile. Simtim nevoia sa impachetam fiecare lucru, ne imaginam ca le punem in cutii de carton.
Sa nu uitam de scotch. Ne pierdem in detalii, ne afundam si ne invartim in asa numitul pro-fund. In sunetul tigarii si  in gustul fumului. Ne imbacsim creierul cu pareri, cu diferitele opinii. Ne definim in zgomot, cu zgomot.

-Si-atunci? E viata.